Biserica Veche

Biserica Veche

Biserica românească cu hramul Sf. Ilie din Timişoara (1825-1913)

Biserica românească cu hramul Sf. Ilie din Timişoara (1825-1913)

Spre a ieşi din comuniunea cu sârbii, românii au înaintat Curţii din Viena prin protopopul de atunci al Timișoarei, Vasile Georgevici, o doleanță în urma căreia au obţinut, în anul 1818, aprobarea de a-şi construi o „biserică proprie românească”. Amplasamentul a fost ales în Piaţa Crucii (devenită ulterior Piaţa Şcolii, azi Piaţa Petru Maior).
Lucrările de edificare ale bisericii au început în primăvara anului 1825 și au durat până în vara anului următor. S-a folosit cărămidă arsă, iar pentru acoperiș, ţiglă. Biserica avea două uşi laterale şi una principală deasupra căreia se înălța turnul zvelt, cu linii decorative.
Tavanul nu era boltit, ci orizontal. A fost pictată de George Petrovici. Sfinţirea bisericii a avut loc în ziua de 20 iulie 1826, la sărbătoarea Sfântului Ilie.
Deși a fost constituită ca parohie românească separată de Parohia Sf. Gheorghe, ea a fost socotită „filiciornică” (filie – n.n.) a Parohiei mixte.
Biserica cu hramul Sf. Ilie a avut și un rol cultural în viața comunității românești. Astfel, în 13/25 iunie 1848, în acest edificiu s-a ţinut „conferinţa publică sub preşedinţia fiscalului primar Mihail Cociuba (…) în care se cere mai clar asiguranţa limbei şi a naţionalităţii române şi punerea românilor prin posturi prin ţinuturi pe unde se află aceştia după numărul poporului”.
Tot în această biserică se oficiau şi slujbe pentru soldaţii ortodocși de către preotul militar, în prima și a treia duminică din fiecare lună.
O cotitură se decide în vara anului 1909 când se hotărăşte demolarea ei ca urmare a sistematizării oraşului şi a Râului Bega. Operaţiunea are loc în anul 1913. Bunurile sacre au fost transferate în biserica nouă cu acelaşi hram, iar „iconostasul se înstrăinează cu 2000 cor.” bisericii din Beregsău.
Prin urmare, scurta istorie de doar 87 de ani a acestui monument de arhitectură bisericească bănăţeană se încheie. Ceea ce aminteşte de ceea ce a fost odinioară este o cruce monumentală cu inscripţia: „Această sfântă cruce s-a aşezat aci în anul 1928, în locul Sfântului Altar al bisericii ortodoxe române demolată în anul 1912”. „Strămutarea şi aşezarea Sfintei Cruci s-a făcut în zilele Regelui Mihai I al României (…)”. Sfinţirea crucii a avut loc la 20 iulie 1928 de către prototopopul Dr. Patrichie Ţiucra împreună cu preoţii locului.

În actuala biserică cu hramul “Sf. Ilie” se păstrează pisania vechii biserici datată 1826. Este o inscripţie scrisă în limba sârbă veche pe o placă compactă groasă de marmură roşie de tip “Moneasa” având dimensiunile de 98 cm. x 54 cm. x 10 cm.

Din conţinutul ei [1] reiese că biserica a fost construită, după cum bine se cunoaşte, de către protopopul Vasile Georgevici spre “slava Preasfintei Treimi”, în timpul împăratului austriac Franz Joseph I (n. 1830, împărat între 1848 şi 1916) şi cu binecuvântarea mitropolitului de Carlovitz Ştefan Stratimirovici (1757-1836), originar din Kulpin.

 

Inscripţia este separată în trei fragmente: unul superior şi altele două inferioare, alăturate. În acestea din urmă sunt inserate numele şi prenumele membrilor “Consistoriului parohial” de la acea vreme “înfrăţit pentru veşnică pomenire”:

 

      „Acest dumnezeiesc Prestol [s-a zidit] în slava Sfintei și celei de-o ființă și dătătoarei de viață și nedespărțitei Treimi, Tatălui, Fiului și Sfântului Duh și Sfântului cinstitului slăvitului Prooroc Ilie al cărui hram este biserica în Vlașca Mică construită în Timișoara – Fabric care este a multcinstitului sobor înfrățit pentru veșnică pomenire în timpul binecuvântatei domnii a împăratului Austriei și regele Ungariei Francz I. 

       Și această înaltă distincție [a] preasfințitului Domn Arhiepiscop și Mitropolit de Carlovitz Stefan Stratimirovici de Kulpin prin proto.[popul] pr.[eot] de Temisvar Vasile Georgevici [s-a dat] Susnumitului, [fiind] Rufeta comesar binevoitor, Daniel Petrovici [al] acestui oraș împărătesc liber senator, în Fabric, [ziua] 20, luna iulie, anul Domnului 1826.

Teodor Petko, Stefan Vasilievici, Toma Surici, Momir Iancovici, Gheorghe Mihailovici, Ioan Roja, Ioan Alexievici, Ioan Iancovici, Simion Andreevici, Gheorghe Petrovici.

Dimitrie Ristici, Ioan Adamovici, Pavel Stoianovici I (A. M.), Gheorghe Nicolaevici, Aron Nedelcovici, Pavel Petrovici, Costa Iancovici, Ioan Ghergonovici, Chiril Petrovici, Vasile Pavlovici, Nicola Avrician”.

          Prin urmare, inscripţia votivă constituie un izvor istoric “documentar” despre unul dintre tezaurele eclesiastice ortodoxe româneşti din Timişoara de odinioară.

[1] Textul a fost tradus în limba română de către teologul Mihai Snejan şi verificat de părintele arhimandrit Longhin Muncean.

 

 

Biserica actuală

Biserica actuală
Actuala biserică cu hramul „Sf. Ilie”, situată în Str. Andrei Şaguna, nr. 12, se află înscrisă în lista monumentelor istorice de categorie „B” şi este consemnată cu indicativul „TM-II-M-B-06166”.
În vederea ducerii la îndeplinire a urbanizării orașului, în şedinţa Consiliului comunal al Timişoarei din 30 iunie 1909 s-a hotărât ca Primăria să ia în proprietatea sa edificiul vechi al bisericii „Sf. Ilie” şi terenul, urmând a demola construcția pe spesele sale, iar în schimb dădea parohiei românești un lot de 456,4 stj. gratuit din lotul Haller, iar pe baza unui plan stabilit de comun acord între primărie şi parohie, „Primăria zideşte o biserică nouă pe seama românilor ortodocşi din Fabric, până la concurenţa sumei de 60.000 cor.”.
Cu toate că mai mulţi autori invocă că planurile noii biserici au fost executate de arhitectul Ladislau Székely, în procesele – verbale ale şedinţelor comitetului parohial se arată că noua biserică a fost proiectată de către arhitectul Ioan Niga din Seghedin. Asupra arhitecturii a intervenit Episcopia din Arad prin Paul Rozvan, în 16 februarie 1909, care a modificat planul inițial „coborând” cupola centrală și înălțând în compensare cele două turnuri de pe latura vestică.
„Zidirea bisericii ortodoxe române din Fabric s-a început în luna mai 1911 și a fost finalizată în 1912”.
În vederea predării-primirii bisericii din partea magistratului orăşenesc din Timişoara se „cere termen pentru supracolaudare, respectiv predarea definitivă a bisericii”, stabilindu-se data de 6/19 l.(una) a.(ceasta: iulie 1913 – n.n.).
După intrarea în posesie și proprietate, protopopul administrator Ioan Oprea primește binecuvântarea episcopului diecezan Ioan Papp de a sfinţi provizoriu noua biserică la data de 22 septembrie/5 octombrie 1913. Comitetul parohial decide ca sfinţirea definitivă a bisericii să se facă cu cuvenită festivitate în 20 iulie/2 august 1914 la hramul bisericii Sf. Ilie.
Lucrările nu au fost la standardele prevăzute. Încă din 1913 s-a încercat „a se demonstra la magistratul oraşului asupra defectelor din acoperişul bisericii unde ploae în partea de miazăzi prin ce pictura se ruinează”. Cinci ani mai târziu se constată alte infiltraţii la acoperiş care puneau în pericol pictura bisericii.
La numai cincisprezece ani de la recepţia finală, respectiv în 1928, Rudolf Tillich, arhitect şi constructor, face o ofertă care urmărea executarea lucrărilor de reconstruire şi renovare la biserică constând în mai multe operaţiuni capitale.
Doar în urma primei restaurări şi amenajări, în anul 1936 are loc şi târnosirea bisericii de către episcopul Andrei Mager al Aradului în Duminica Floriilor, la data de 5 aprilie, ocazie cu care în Sfânta Masă a Altarului s-au aşezat sfinte moaşte. Evenimentul a fost consemnat ca pisanie pe placa de marmură din partea nordică a bisericii.
În urma renovărilor succesive biserica a primit binecuvântarea de către Înaltpreasfințitul dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului (22 august 1965); a Preasfinţitului Episcop vicar Timotei Lugojanul (6 februarie 1983); a Preasfințitului Lucian Mic (2002) și a Înaltpreasfințitului Ioan, Mitropolitului Banatului (iulie 2018) cu ocazia resfințirii Sfintei Mese.
Evenimente marcante din viaţa Bisericii „Sf. Ilie Tesvitaenul”
„Considerată atunci ca centru spiritual al ortodoxiei româneşti majoritatea evenimentelor desfăşurate în Timişoara au avut în centrul lor” biserica nouă din Fabric, socotită mult timp catedrală. „Ceremonialul de sfinţire a armatei române ce a instaurat administraţia română în anul 1919 a avut loc în faţa acestui locaş cu participarea populaţiei oraşului şi a reprezentanţilor armatei franceze garante a libertăţii românilor din Timişoara” .
Biserica a primit, pe parcursul anilor, vizitele unor ierarhi de seamă şi clerici: În 1926, în săptămâna a V-a din Postul Sfintelor Paşti a fost vizitată de Episcopul Aradului Grigorie Comşa, care a săvârșit Sfânta Liturghie. La praznicul Naşterii Domnului din 1929 la Sfânta Liturghie a asistat Preafericitul Părinte Patriarh Miron Cristea; iar în duminica de după Naşterea Domnului a slujit dr. Grigorie Comşa, asistat de arhimandritul Policarp Moruşca. În 2 mai 1931 se aminteşte că a participat la serviciul divin din biserică Regele Carol al II-lea . În 26 septembrie 1972 s-a primit vizita episcopului ortodox al Franţei, care a fost însoţit de Chiriarhul locului Mitropolitul Nicoale al Banatului. Preasfinţitul Lucian Mic, Episcop vicar al Eparhiei Timişoarei (2000-2006) a săvârşit Sfânta Liturghie cu ocazia binecuvântării lucrărilor exterioare de la biserică în anul 2002. Biserica a primit în 22 iulie 2012 vizita Preasfinţitului Părinte Paisie Lugojanul, Episcop vicar al aceleiași Eparhii, oficiind Sfânta Liturghie. Inaltpreafinţitul Părinte Ioan Selejan, actualul mitropolit al Banatului a slujit de două ori în locaşul de cult din Fabric, ultima dată, în 16 iulie 2018, resfinţind Sfânta Masă. Cu această ocazie a fost rânduit şi al doilea hram al locaşului de cult, Sf. Ierarh Spiridon al Trimitundei, cinstit în mod deosebit de ctitorii bisericii.